Dezmembratorii vând pe mai multe căi deodată: la tejghea, la telefon, direct service-urilor și pe internet, cu livrare prin curier. Căile diferă, dar toate pornesc de la piesa din stoc. Trebuie găsită repede, descrisă corect și păstrată în stare bună. Cât timp evidența se ține într-un caiet sau în memoria angajaților, piesele se găsesc tot mai greu pe măsură ce stocul crește.
Același anunț, refăcut pe fiecare site
O singură mașină dezmembrată dă zeci de piese. Pe internet, fiecare piesă are nevoie de anunțul ei, ca să fie găsită de cine o caută. Anunțul are titlu, descriere, preț, categorie și fotografii.
Fiecare site de anunțuri are însă regulile lui. Categoriile diferă de la un site la altul, la fel și câmpurile obligatorii. La motoare, unele site-uri cer codul motorului, combustibilul și capacitatea cilindrică. Fără aceste date, anunțul nu poate fi publicat.
Chiar dacă textul se copiază, pe fiecare site se alege din nou categoria, se completează câmpurile și se adaugă fotografiile. Dacă un anunț cere cinci minute, 1.000 de piese publicate pe trei site-uri înseamnă 3.000 de anunțuri și 250 de ore. Adică peste 30 de zile lucrătoare întregi.
Stocul se schimbă zilnic. Intră piese noi, iar altele se vând. Fără o legătură între evidență și site-uri, orice schimbare se face de mână, site cu site.
Piesa vândută care rămâne la vânzare
O problemă des întâlnită apare după vânzare. Piesa se vinde la tejghea, dar anunțurile ei rămân pe site-uri. A doua zi sună un client pentru aceeași piesă și află că s-a vândut. Închide dezamăgit și data viitoare poate suna la alt parc.
Mai greu e când piesa a fost deja comandată și plătită pe un site. Comanda se anulează, iar banii se restituie. Pe unele site-uri, cumpărătorul poate da apoi parcului o notă mică.
Se întâmplă și invers. O piesă rămâne pe raft fără anunț și poate sta acolo ani întregi.
Și prețul trebuie schimbat peste tot în același timp. Dacă se schimbă pe un site, dar nu și pe celelalte, aceeași piesă ajunge să aibă mai multe prețuri. Cumpărătorul îl cere pe cel mai mic.
Catalogarea corectă face piesa ușor de găsit
Cumpărătorii caută piesele după cod, după mașină sau după denumire. O piesă fără cod sau fără datele mașinii nu apare când se caută după ele, oricât de bună ar fi.
O fișă bună a piesei are câteva date de bază:
- codurile de pe piesă, scrise exact cum apar; dacă sunt mai multe, toate;
- mașina din care provine, cu marca, modelul, anul, motorizarea și seria de șasiu;
- poziția pe mașină, acolo unde contează (stânga sau dreapta, față sau spate);
- la motoare și la cutii de viteze, kilometrii parcurși de mașină;
- starea piesei și fotografii clare, în care se văd eventualele defecte.
Un far cu xenon trecut în anunț ca far cu halogen ajunge la client și se întoarce. Transportul se plătește de două ori, iar vânzarea se pierde.
Contează și ca toată echipa să folosească aceleași denumiri. Dacă fiecare coleg numește piesa în felul lui, căutarea o găsește doar după numele dat de el. O listă comună de categorii și denumiri, stabilită de la început, previne încurcătura.
Ce scrie în evidență trebuie să fie și pe raft
Fără etichete, la inventar piesele se numără și se notează de mână. Între timp, activitatea parcului se oprește sau încetinește. La zeci de mii de piese, numărătoarea ține zile întregi. La final, cifrele nu se potrivesc întotdeauna.
Diferențele vin de obicei din lucruri mărunte. O piesă s-a vândut fără să fie scoasă din evidență. Alta a fost mutată fără să se noteze unde. Alta a intrat în stoc și n-a fost trecută nicăieri.
Când piesele și locurile din depozit au etichete cu cod de bare, inventarul nu mai cere oprirea parcului. Astfel, inventarierea stocului fizic într-un parc de dezmembrări se face zonă cu zonă, cu telefonul ori cu un cititor de coduri. Diferențele ies la iveală chiar în fața raftului, unde pot fi și corectate.
Un stoc ținut în ordine și în stare bună
Ordinea începe cu o adresă pentru fiecare piesă: zona, raftul și polița, iar la motoare și la cutii de viteze, paletul. Când piesa se mută, locul nou se trece și în evidență. Altfel, în câteva luni, tot mai multe piese ajung în locuri pe care nu le mai știe nimeni.
Nu toate piesele stau pe raft. Multe rămân pe mașină până le cere cineva. Și acestea trebuie să apară în evidență, cu mașina pe care se află.
O căutare prin rafturi înseamnă piese ridicate, mutate și puse la loc. Așa se zgârie un far sau se lovește o oglindă, iar o piesă deteriorată se vinde mai greu. Dacă locul e scris în evidență, piesa se ia direct, o singură dată.
Importantă e și data la care piesa a intrat în stoc. O piesă care stă de prea mult timp pe raft ocupă degeaba un loc din depozit. Poate că trebuie ieftinită ori vândută la pachet cu altele. Asemenea piese trec neobservate dacă în evidență nu apare data intrării.
Ce rezolvă un program de gestiune
Cele mai multe dintre aceste probleme au o cauză comună. Informația despre o piesă e scrisă în prea multe locuri ori nu e scrisă deloc. Un program de gestiune pentru dezmembrări auto adună informația într-un singur loc, în fișa piesei.
Toată echipa lucrează cu aceeași fișă, de la cel care demontează piesa până la cel care se ocupă de anunțuri. Categoriile sunt aceleași pentru toți. Datele mașinii se trec o singură dată pentru toate piesele demontate de pe ea. Anunțurile pornesc de la aceeași descriere, scrisă corect de la început.
Piesa vândută iese imediat din stoc. La următoarea actualizare, anunțurile ei dispar de pe site-urile care primesc stocul din evidență. Inventarul devine o verificare obișnuită, făcută pe zone, și nu mai durează zile întregi. Proprietarul vede oricând ce are în stoc și unde stă fiecare piesă.
Pentru un parc mic, caietul poate ține pasul o vreme. Când stocul ajunge la mii sau zeci de mii de piese, memoria și caietul nu mai fac față.
