Toamna târzie e ultimul moment bun să te uiți la acoperiș. După primele ninsori, orice problemă devine mai greu de reparat: nimeni nu vrea să urce pe țiglă înghețată, iar umezeala care intră în izolație nu mai are când să se usuce până la primăvară.

Vestea bună e că multe semne se văd din interior, fără schelă și fără meșteri. O oră petrecută în pod sau în mansardă, cu o lanternă, îți spune dacă acoperișul e pregătit sau dacă e cazul să chemi pe cineva cât mai e vreme bună.

1. Uită-te după urme de apă pe lemn și pe tavan

Primul lucru de căutat sunt urmele lăsate de apă: pete închise la culoare pe căpriori, dungi pe lemnul șarpantei, pete gălbui pe tavanul mansardei sau pe gips-carton. Lemnul care s-a udat și s-a uscat de mai multe ori se înnegrește, iar în colțuri apare uneori mucegai.

Urmele nu înseamnă neapărat că plouă înăuntru. De multe ori sunt de la condens. Sub o învelitoare din tablă, aerul umed atinge fața rece a metalului, iar apa se strânge în picături care cad pe ce se află dedesubt. De regulă, picăturile de condens apar pe suprafețe mari, uniform, în timp ce o infiltrație lasă o pată concentrată, sub un punct anume.

2. Verifică dacă există folie sub învelitoare și în ce stare e

În pod, uită-te între căpriori, spre învelitoare. La un acoperiș făcut corect, între învelitoare și interior există o folie anticondens. Rolul ei e să oprească apa care trece de țiglă sau de tablă, să lase vaporii din izolație să iasă și să oprească vântul să treacă prin vată.

Semnele că folia nu mai face ce trebuie:

• e ruptă sau atârnă între căpriori;
• e casantă și se fărâmițează la atingere, de obicei pentru că a stat prea mult la soare înainte să fie acoperită;
• lipsește cu totul, iar sub tablă se văd direct picături de condens.

O folie care a stat descoperită luni întregi la montaj își pierde proprietățile, chiar dacă la vedere pare întreagă. Regula prudentă la orice lucrare nouă este ca învelitoarea să fie montată în cel mult 30 de zile după folie.

3. Vata minerală trebuie să fie uscată

Dacă mansarda e izolată cu vată minerală, atinge-o în câteva locuri, mai ales lângă streașină și sub coamă. Vata umedă nu mai izolează, se tasează și ține umezeala lângă lemn.

Cauzele cele mai frecvente sunt două. Fie la exterior a fost pusă o folie care nu lasă vaporii să iasă, cum ar fi o folie simplă de polietilenă, fie la interior lipsește bariera de vapori, iar aburul din casă ajunge nestingherit în izolație. Un acoperiș sănătos e etanș la vapori spre interior și deschis la difuzie spre exterior.

4. Îmbinările șarpantei nu trebuie să aibă joc

Cu lanterna, uită-te la îmbinările dintre grinzi și căpriori. Nu trebuie să vezi rosturi care s-au deschis, cuie ieșite pe jumătate sau lemn crăpat în jurul prinderilor. Zăpada adaugă greutate pe acoperiș, iar o îmbinare care are deja joc se poate deschide mai mult.

Dacă trebuie să refaci sau să întărești o prindere, alege holșuruburi de dulgherie, nu cuie sau șuruburi subțiri. Pentru îmbinările grindă pe grindă se folosesc de obicei șuruburi de 8 mm, suficient de lungi încât filetul să intre cel puțin 70–80 mm în piesa de bază. Pentru două grinzi de 10 × 10 cm, alegerea obișnuită este 8 × 180 mm. Sub învelitoare, ferite de ploaie, șuruburile zincate sunt suficiente.

5. Streașina și jgheaburile

Ultimul pas se face de afară. Jgheaburile pline de frunze țin apa pe marginea acoperișului, iar la îngheț apa se transformă în gheață care împinge sub țiglă. Curăță-le înainte de primele nopți cu minus.

Tot la streașină, verifică dacă folia anticondens descarcă apa în jgheab. Dacă folia se termină pe lemn sau în spatele jgheabului, apa care ajunge pe ea curge pe căpriori, nu afară.

Ce faci dacă găsești o problemă

O folie ruptă pe o porțiune mică se poate repara cu bandă adezivă dedicată foliilor de acoperiș. O folie degradată pe suprafață mare sau lipsa ei sub tablă se rezolvă însă doar la următoarea refacere a învelitorii, așa că merită planificată din timp.

Dacă ajungi să refaci acoperișul, alege o folie anticondens cu valoare Sd sub 0,1 m și clasa de etanșeitate W1, iar pentru structură, șuruburi dulgherie potrivite pentru grosimea pieselor. Pentru o mansardă locuită, recomandarea obișnuită este o folie de 150–170 g/mp, ceva mai groasă sub tablă decât sub țiglă.

O oră de verificări în noiembrie te poate scuti de o reparație grea în februarie.