Rapița a înregistrat o creștere a suprafeței cultivate în ultimii ani. Are o valoare comercială semnificativă, fiind o plantă oleaginoasă ce poate fi utilizată atât în alimentația umană, cât și în industria chimică și ca biocombustibil. Cultura de rapiță este, însă, pretențioasă, prezentând o serie de neajunsuri precum lipsa de rezistență riscul de inghet peste iarna iernare și scuturare, vulnerabilitatea în fața dăunătorilor dificil de combătut și sensibilitatea la oscilațiile de temperatură și depunerile de gheață din timpul înfloritului. Ingheturile tarzii de primavara
De aceea, trebuie să ai în vedere următoarele informații și recomandări pentru a-ți asigura culturi durabile de rapiță.
Condiții necesare pentru vegetație
Există două tipuri de cultură de rapiță: de toamnă și de primăvară. Planta se dezvoltă bine în zonele ferite de secete, cu ierni blânde și veri răcoroase. Preferă soluri luto-nisipoase, fertile, ce rețin bine apa, precum aluviunile, cernoziomurile și solurile brun-roșcat de pădure. În cazul celor din urmă trebuie efectuate lucrări care să permită pătrunderea apei în adâncime.
Lucrări ale solului
După recoltare, terenul se pregătește pentru arat prin dezmiriștirea cu grapa cu discuri. Rapița se va semăna într-un sol afânat pe adâncimea de 20-25 cm. Pentru rezultate bune, se evită folosirea semințelor din recolte mai vechi de un an, deoarece capacitatea de germinare scade rapid. De asemenea, materialul pentru însămânțare trebuie să conțină doar elemente sănătoase, tratate împotriva bolilor comune.
După semănat e necesară presarea solului prin tăvălugire, pentru a crește suprafața de contact dintre semințe și pământ, mai ales dacă lipsește umezeala. Primăvara devreme, dacă densitatea culturii este prea mică, este recomandată întoarcerea culturii și reînsămânțarea. Dacă plantele nu sunt suficient de viguroase, se intervine cu îngrășăminte.
Fertilizare
Rapița este o plantă care necesită multe elemente nutritive pentru a se dezvolta. Fertilizarea rapiței este esențială pentru producția de semințe și calitatea acestora, fiind determinată de cantitatea și raportul dintre îngrășămintele cu macro și microelemente utilizate, precum și momentul aplicării acestora. Printre elementele nutritive importante pentru rapiță se numără azotul, fosforul, potasiul, calciul si magneziul.
Fertilizarea rapiței începe timpuriu, odată cu însămânțarea. Atunci este important să se aplice un îngrășământ microgranulat, care va stimula dezvoltarea prin crearea unei bule nutritive în jurul seminței. Îngrășămintele cu fosfor și potasiu sunt aplicate în timpul lucrărilor de bază ale solului sau ca îngrășăminte complexe, sub lucrările de întreținere a arăturii sau pentru pregătirea patului germinativ.
Combaterea bolilor și dăunătorilor
Rapița este sensibilă la o serie de boli, precum putregaiul alb (Sclerotinia sclerotium), putregaiul cenușiu (Botrytis fuketiana), alternarioză (Alternaria spp.), înnegrirea tulpinilor (Phoma ligam). Se pot combate prin rotația culturilor și igienă culturală, completate cu fungicide.
Principalii dăunători sunt purecii de pământ, păduchele cenușiu al verzei, gărgărița tulpinilor și gândacul lucios al rapiței. Se pot aplica tratamentele necesare pentru combaterea acestora începând cu faza de alungire a tulpinii, până la apariția florilor.
De asemenea, este important să se acorde o atenție deosebită momentului și metodei de recoltare pentru a minimiza pierderile de semințe în timpul fazei de recoltare. Deși poate fi considerată ca fiind o plantă exigentă din anumite puncte de vedere, rapița poate fi cultivată cu succes dacă se respectă recomandările menționate anterior.
Sursa:
Tabără, Valeriu. Fitotehnie. Plante Tehnice Oleaginoase Și Textile. Vol. 1, Editura Brumar, 2005.
